Cine suntem?
- Categorie: Cine suntem?
- Modificat recent la Saturday, 11 February 2017 20:58
- Afişări: 2839
I. Repere geografice, sociale şi demografice
Comuna ALEXANDRU ODOBESCU a primit acest numeîn urma reorganizării teritoriului din anul 1981.
De-a lungul timpului, satul a avut mai multe denumiri, după cum urmează:
◄ 1893- 1925 – Podu Lupii, aşezare ce a luat naştere după ce mai mulți țărani au fost împroprietăriți cu cȃte 5 ha pentru locuintă. Există mai multe versiuni legate de cine a dat numele de Podu - Lupii: ca drum de poştăce lega Călăraşiul de Bucureşti,aici exista un fel de han numit al Lupoaieişi care se poatevedea căa existatîn această localitate în curtea locuitorului Toma Măturaru,în apropierea locului de trecere peste apa Gălățui pe un pod improvizat din lemne puse de-a latul peste apă, peste care se putea trece pe jos şi cu căruțele.Ȋn timp ploios, apa din gârlacrescândătrecea peste acele lemne care nu se mai vedeau de sub apă, situaţie în care diligenţele poştei, necunoscând adevăratul traseu se răsturnau. Vestita Lupoaie (hangiţa) eraîn legături strânse cu mai mulţi haiduci, care atacau diligenţele,în cele mai dese cazuri fiind cu călători otomani ce aveau asupra lor tributul cerut de cătreîmpărăția turcească, pe care cetele de haiduciîi prădau, iar pe turciiînsoțitoriîi decapitau. Urme ale acestor fapte se pot observa pe o mică vale, unde s-au descoperit capete de oameni,în general bărbați, care dupădantură par a fi între 25 şi 50 de ani. Tot pe aceastavaleşiîn apropierea locului cu relicve, se aflau resturi de ceramicăce este caracteristicătipurilor greceşti,înainte de era nouă, amestecate cu vase de ceramicăporoasã, inferioarăcelei greceşti, dar caracteristicăpopulației geto-dace, tot din era veche. Multe din aceste exemplare suntpreluate de Muzeul Dunării de Jos de la Calaraşi. S-au executat lucrărişi s-a dovedit căpe aceste locuri au existat aşezări omeneştiîncă din cele mai vechi timpuri, începȃnd cu epoca paleolitică,socotită cea mai veche epocă din istoria evoluției umane. Locul acestor aşezări se aflăîn partea de sud a comunei Alexandru Odobescu, aparținȃnd de satul Nicolae Bălcescu, numite ,,Insula rotundădin lac"şi ,,MovilaŢuguiata" ce se aflaîn apropierea drumului ce merge de la Alexandru Odobescu peste podul apei Gălățui spre satul Rasa.
◄1925 - 1947 – Carol I - această denumire fiind primită din oficiu, in cinstea regelui țării
◄ 1947 - 1981 – Nicolae Bălcescu – ca urmare a abolirii monarhiei, la 30 decembrie 1947 i s-a atribuit numele după acela al marelui revoluționar paşoptist Nicolae Bălcescu, nume ce-l poartă şi astăzi.Urme materiale ieşite la ivealăîntȃmplătorşi atestate de arheologieşi mai tȃrziu de izvoare scrise descifrează pentru acestținut o istorie străvecheşi frămȃntată, legatăde fenomeneleşi prefacerile din jur, de istoriațăriiîntregi.
Cercetările Muzeului din oraşul Călăraşiîn colaborare cu Institutul Arheologic din Bucureşti, cercetări finalizateîntr-o serie de comunicări legate de descoperirile din perimetrul comunei, punîn evidențăpermanența locuirii acestorținuturi.
Descoperirile nu sunt izolate, ele făcȃnd parte dintr-o arie vastă, străveche zonăde locuire, pusăîn evidențăde descoperirile unor aşezări din neolitic, epoca bronzului, a fierului, a migrației popoarelor aparținȃnd culturii Dridu sau aşezări datȃnd din secolul XV-XVI; XVII-XVIII din bazinul Gălățuişi al văilor confluenteşiîn permanențăcu apăale Văii Berza.
Ȋn partea de sud a comunei Alexandru Odobescu a fost descoperit un fragment ceramic aparținȃnd culturii bronzuluişi tot aici săpăturile au scos la ivealaun nivel daco-getic de locuire.
Ȋn vatra satului Nicolae Bălcescu, pe malul vestic al lacului Gălățui s-a descoperit o necropolăşi o aşezare aparținȃnd culturii Santana-Cerneahov din secolul al IV-lea D.C..
Ȋn ambele obiective se remarcăabundența materialelor de facturăromanăprovenitădin oficinele de pe malul Dunării. Necropola cuprinde 35 de morminte cu ceramicăspecificăsecolului IV era noastrãşi dateazădin epoca migrației popoarelor din secolul III-IV era noastrãsi se suprapune cu aşezarea actuală, respectiv ogrăzile locuitorilor Nicolae Gheorghe, Aurel Petcu, Nicolae Păun.
Descoperirea atestătrecerea prin aceastăzonăa popoarelor germanice aflateîn migrație, alături de care continuăsă viețuiascăpopulația localădaco-romană. Condițiile naturale ofereau posibilități pentru hrană, adăpost, apărare, atragând aici şi alți migratori - pecenegiişi cumanii - care au folositîntreaga vale Gălățui - Berza. Aceştiaîmpreunăcu populația autohtonărelativ numeroasăcare dispunea de aşezărişi pămȃnturiîntinse au conviețuit o vremeîndelungată, din necesitate şi interese reciproce - localnicii oferind ocupanțilorforța demuncăşi o parte din roadele pămȃntului, iar stăpȃnitorii protecție de invazieşi siguranță vieții supuşilor, care erau tratați adesea, ca asociați militariîn luptele cu Bizanțul.
Dovezile existenței unei populații autohtone cu care aceşti năvălitori au conviețuit o vremeîndelungatăo constituie aşezările de tip Dridu, descoperite la Alexandru Odobescu (bordei din secolul X), precumşi existența antroponimului de Coman.Aparițiaîn secolul al XVI-lea al satuluisi moşiei Bărăganului (azi Mihai Viteazu) la contactul stepeişi silvostepei din răsăritul Mostişteişi nordul Gălățuiului, pe unde trecea ,,drumul Bărăganului" menționat de Haşdeuîn 1579 în ,,Cuvinte din Bătrȃni" care cuprindea un perimetru larg ce includea şi teritoriul actual al comunei Alexandru Odobescu atesta existenţa certăa elementelor favorabile locuiriişi activităţii umane aiciîn plinăepocăfeudală.
Văile din aceastazonăa Bărăganului de sud au constituit coridoare de trecere de la Carpați la Dunăre.
Localitatea este aşezată în regiunea deşes a Câmpiei Bărăganului,în partea de vest ajud. Călăraşi, pe apa Gălăţuiului, apă ceporneşte dela satul Rasaşi se întinde pe distanţa Potcoava, Gălăţui, N. Bălcescu, M. Viteazu, Plevna, Lupşanu-Lehliu-Sat: sate aşezate pe malurile acestei ape. Este alimentat de foarte multe izvoare, iar pe alocuri găsim plante acvatice cum ar fi: rogozul, papuraşi stuful.Nu are un nivel prea ridicat,şi treptat,din ceîn ce mai mică spre susul văii, care se continuăcu o adevaratămlastină, unde cresc plantele arătate mai sus.Aiciînceperaiul păsărilor de baltă şi chiar păsările locuitorilor din sat ce se duc după hrană: rațe, gȃşte. Nu le lipseşte nici hrana favoritănumitalinteata. Mulți locuitori strȃng linteațaşi o duc ca hranăpăsărilor din curte.
Pȃnza de apăsubteranăse aflăla adȃncimea de 8-20 mşi chiar maiîn adȃnc. Legat de apa Gălăţuiului,în timpul verilor secetoaseavemocazia săadmirăm apariția aşa zisei ,,FATA MORGANA", acel fenomen optic, ce apare destul de desin Cȃmpia Bărăganului,în verile călduroase, datorităcăruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar răsturnate caşi cum s-ar reflecta într-o apă. Fenomenul mai este cunoscutşi sub numele de ,,apa morţilor" pentru cămulţi locuitori se rătăceauîn trecut căutând alinarea setei, dar nu găseau ,,apa vieţii". Cȃmpia Bărăganului a devenitîntr-un timp relativ scurt un teritoriu al vieţiişi fertilităţii. Astăzi localitatea are o reţea de alimentare cu apăşi circa 500 de familii au apăin gospodărieiar aproximativ 250 de persoane au acces la cişmeaua publică.
Satul Nicolae Bălcescu seînvecineazăcu localitățile: la nord VladŢepeş, Mihai Viteazuşi Plevna legateîntre ele printr-o şosea asfaltatăcare esteîn legaturăcuşoseaua naționalã Bucureşti –Călăraşi; la sud cu satele Alexandru Odobescu (fosta Barza) la distanța de 1,5 kmşi Gălățui (fost Găunoşi) la distanța de 5 km; la sud-est cu Potcoava, Independența la 6 kmşi respectiv 14 km,şi satul Vişini (fost Fleva) la 16 km: la vest cu Ulmu la distanța de 14 km, Zimbru la 12 kmsi Făurei la 16 km; la sud-vest seînvecinează cu satele Smȃrdan, Ciocăneştişi Andolina la distanța de 8 km, Vărăştişi Dorobanţu la 10 km; la sud seînvecineazăcu Bogata la distanţa de 8 km, Rasa 9 km.Odatăcu trecerea anilor, străzileşi drumurile satului s-au modernizat iar acum avem o reţea de străzi de aproximativ 18,30 km.
II. Istoricul şcolii
Datorită grijii deosebite a doi învățători ce au funcționat în acest sat încă de la înființarea lui, ca învățătorii Mihail Alexandrescu şi Vasile V. Vasilescu pentru arhiva acestei şcoli, putem astăzi să dam mai multe amănunte legate de trecutul şcolii din satul Nicolae Bălcescu, județul Călăraşi.
Arhiva întocmită aparține, ca documentație, învățătorului-suplinitor Mihail Alexandrescu, care a funcționat între anii şcolari 1904-1906 şi Vasile V. Vasilescu, care a funcționat la acestă şcoală între anii 1908-1937, când a ieşit la pensie. După tabloul statistic reiese ca şcoala din satul Podu-Lupii (aşa s-a numit satul la înființarea sa din anul 1893) şi-a început activitatea în anul 1898, când s-au întocmit şi primele statistici şcolare astfel:
Anul şcolar Copii in vârstă Copii înscrişi la
de şcoală şcoală
M F TOTAL M F TOTAL
1897-1898 - - - - - -
1898-1899 136 105 241 62 10 72
1899-1900 167 146 313 56 10 66
1900-1901 144 121 265 61 7 68
1901-1902 114 85 199 67 4 71
1902-1903 142 106 248 84 12 96
1903-1904 164 124 288 65 11 76
1904-1905 114 98 239 83 21 104
1905-1906 204 – 204 105 - 105
Școala a funcționat numai cu un post de învățător până în anul 1923, când se înființează cel de-al doilea post de învățătoare, pentru că aşa era organizată înființarea posturilor de învățători: 1, 3, 5 pentru bărbați şi 2, 4, 6 pentru femei, acest sistem fiind necesar la predarea în special a lucrului manual.
Dintre primii invățători a făcut parte viitorul general Georgescu Petre, născut în satul Mihai Viteazu, com. Vlad Ţepeş, şi harnicul şi tipicarul arhivistic Alexandrescu S. Mihail, care cu o răbdare stăruitoare a întocmit şi a ținut la zi corespondența şcolii din localitate în cei trei ani cât afuncționat. Însă, un merit deosebit în păstrarea arhivei, îl are fostul învățător definitiv şi director al şcolii dintre anii 1908-1937.
Prevăzând consecințele războiului din 1916-1919, prin ocuparea de către forțele germane-bulgare-turce, învățătorul Vasilescu V. Vasile, fiind mobilizatpe front, a luat întreaga arhivă a şcolii Podu-Lupii şi pe soția sa Elena şi le-a transportat în satul Poiana, satul natal al soției, unde, tot din spirit de prevedere, a îngropat această arhivă, pe care, la demobilizarea din 1919 a scos-o şi înapoiat-o şcolii din Podu-Lupii. Datorită acestor prevederi, şcoala din localitate posedă întreaga sa arhivă încă de la înființarea acestui sat. Fostul învățător suplinitor Alexandru S. Mihail a promovat mai departe în societate şi a ajuns directorul general al C.F.R. Ulmi.
Bătrânul învățător Vasilescu V. Vasile a fost înaintat de la gradul de soldat la cel de locotenent în rezervă şi s-a distins pentru faptele sale de arme, fiind decorat ca luptător în regimentul 9 Vânători, în luptele de la Mărăşeşti şi Mărăşti. Sub ocupația germană şcoala a mai funcționat între anii 1917-1918 sub conducerea invățătorului suplinitor A. Tomescu cu 31 de elevi.
Reîntors la şcoală, învățătorul Vasilescu Vasile a avut mult de luptat cu lipsa de interes a locuitorilor acestui sat pentru dragostea fața de şcoală- frecvența foarte slabă, cu ceva peste 50%. Din datele statistice de mai sus reiese că dintre copiii de vîrstă şcolară, prea puțini dintre ei frecventau cursurile şcolare. Exista şi o parte negativă şi din partea conducerii şcolii chiar pînă în anul 1935: şcoala, prin conducerea ei, nu insista ca toți copiii de şcoală să fie obligați să vină la şcoală, al cărui rost , se vede, nu era înțeles ; “scăpau”de şcoală mai ales “fetele”, care nu trebuiau făcute numaidecât “preotese”; se făcuse un fel de acomodare cu această situație şi pentru că organele administrative să nu fie incomodate cu aplicarea amenzilor.
În anul şcolar 1925-1926 şcoala din localitate funcționa cu patru posturi de învățători, în care erau încadrați: director şi învățător la clasa a III-a Vasilescu V. Vasile, la clasa I Brăcăcescu Victoria, absolventă şcoala normală, la clasa a II-a Ghiță Eleonora, absolvent şcoală normală şi la clasa a IV-a preot Diaconu Constantin, absolvent seminar şi ex. Şcoală normală Galați. în anul 1924 învățătorul Cojan Gheorghe se află ca institutor la Școala nr 3 din Călăraşi; şcoala funcționează cu patru posturi până în anul 1939, când se mai înființează şi cel de-al cincilea post.În anul 1938-1939 se dă în folosință cel de-al treileasalon de clasă şi apoi în anul 1939-1940 intră în funcțiune şi cel de-al patrulea salon de clasă.
Se remarcă faptul că, pentru construirea celor două saloane de clasă, statul n-a contribuit cu nici un fel de sume, aceasta fiind colectată de la părinții copiilor de şcoală. Localul a fost completat şi cu o cancelarie. La începutul celui de-al doilea război mondial, şcoala primară de şapte clase obligatorii a putut să dea prima clasă de absolvenți de şapte clase primare. De remarcat este faptul că au absolvit aceste cursuri 20 de elevi din cei 21 de elevi înscişi.
Mobilizarea şi concentrările cadrelor didactice au împiedicat continuarea acestei activități destul de bine organizată. Odată cu evacuările din Cadrilater, au mai fost încadrați doi învățători refugiați: Răicuț Reistea şi Droană Gheorghe.
În anii următori, şcoala a stagnat în aşa de mare masură , având la şcoală numai o învățătoare pentru cele şapte clase, situație în care nu a putut să-i facă față. Rezultatul: în anul 1945-1946 s-au recenzat numai pentru clasa I cca. 125 de elevi, iar în celelalte clase doar 20-25 de elevi.
În anul 1948, şcoala din Nicolae Bălcescu este lăsată să funcționeze numai cu clasele I-IV, elevii pentru clasele V-VII fiind obligați să urmeze cursurile la şcolile din satele Vlad Ţepeş şi Potcoava. Cursurile pentru clasele V-VII nefiind obligatorii, au rămas foarte mulți copii din satul Nicolae Bălcescu numai cu cele patru clase.
Începe exodul către oraşe, preferată fiind capitala țării, Bucureşti, unde se îndreaptă masiv tineretul satului Nicolae Bălcescu, atras de frumusețea, dar şi de o viață mai uşoară față de meseria de agricultor.
Treptat- treptat, populația satului, respective tineretul, scade din sat: 1963 – 409; 1964 – 387; 1965 -390; 1970 -260.
Pentru anul şcolar 1977-1978 situația se prezintă astfel: M =150 + F = 119 = 269 elevi; iar la grădiniță şi creşă sunt însrişi: M = 82 +F + 80 total 162.
Generațiile actuale de elevi, sub îndrumarea învățătorilor şi profesorilor şcolii noastre, caută calea reuşitei în viață prin forme şi metode de muncă specifice care să-i ducă spre calea de împlinire sperată şi să însenineze frunțile părinților şi bunicilor lor, pentru care realizarea lor e un suprem gest de recunoştintă.
În anul 2008 , prin Dispoziţia ISJ NR 178/12.05.2008 , unitatea noastră a dobândit personalitate juridică, funcţionând sub numele de Şcoala cu clasele I-VIII Nicolae Bălcescu avȃnd în subordine :
●Şcoala cu clasele I-VIII Al. Odobescu ●GPN Nicolae Bălcescu ●GPN Al. Odobescu ●GPN Gălăţui
Din 31.08.2012 până în prezent, funcţionează cu titulatura Şcoala Gimnazială Nr. 1 Nicolae Bălcescu , în baza Hotărȃrii nr. 11/2011emisa de Consiliul Local Al.Odobescu cu urmatoarele secții:
● Scoala Gimnaziala nr. 2 Al. Odobescu
● GPN nr. 1 Nicolae Bălcescu
● GPN nr. 2 Al. Odobescu
● GPN nr. 3 Gălăţui.
În anul scolar 2006-2007, Şcoala Gimnazială nr. 2 Alexandru Odobescu a câstigat şi finalizat un proiect ,,Laboratorul Magic” prin Programul pentru Ȋnvatământ Rural, cu contribuţia Băncii Mondiale.
A fost finalizat în anul 2007-2008, proiectul ,,Mens Sana in Corpore Sano” prin care s-a amenajat terenul de sport al şcolii . Acest proiect a fost câştigat prin Programul pentru Ȋnvatământ Rural, contribuţia Băncii Mondiale fiind de 8300 lei, 4600 lei contribuţia comunității.
Ȋn anul şcolar 2008-2009 la nivelul unităților de învățământ de pe raza comunei a fost ȋmbogățit fondul de carte al bibliotecilor din şcoli cu volume in valoare de 3872 lei.
Cabinetul de geografie a fost dotat cu un laptop in valoare de 2500 lei, laboratorul de informatică cu mobilier in valoare de 4000 lei, sala de sport cu mobilier in valoare de 4100 lei.
Au fost dotate cele 2 laboratoare de informantică de pe raza comunei Al. Odobescu cu 32 calculatoare, 2 xerox, 2 videoproiectoare, 1 laptop.
Cadrele didactice folosesc laboratoarele AEL, laptop-ul, videoproiectorul.
De secole, şcoala îşi deschide porţile, în septembrie, tuturor acelora care vor putea spune precum Academicianul Nicolae Teodorescu: „ Ca şi oamenii, sunt instituţii care înaintează în vârstă, câştigă experienţa maturităţii şi prestigiul succeselor acumulate de-a lungul anilor şi deceniilor, rămânând totuşi tinere, reîmprospătându-şi forţele, energia şi entuziasmul cu care înving obstacolele şi merg mereu cu hotărâre şi optimism înainte”
Şcoala funcționează, ȋn prezent, cu 16 clase din care:
♦ 7 la invatamant primar ,
♦ 5 la invatamant gimnazial
♦ 4 invatamant prescolar
Sunt ȋnscrişi 302 de elevi.
Şcoala Gimnazială nr 1 Nicolae Bălcescu pune la dispoziție elevilor: 21 săli de clasă, 1 laborator de informatică dotat, o sală de sport, o bibliotecă. Unitățile şcolare de pe raza comunei Al.Odobescu au centrale termice proprie. Şcoala are o bună bază materială, elevii au condiţii foarte bune de învăţare şi au cadre didactice majoritatea calificate .Se studiaza limbile moderne franceza, engleza.
Rezultate deosebite la concursurile şcolare:
● „Mărul – regele fructelor” (7 aprilie 2015) – implementarea de măsuri adiacente ȋn cadrul programului de ȋncurajare a consumului de fructe ȋn şcoli, an scolar 2014-2015 – lucrări de desen/ pictură – LOCUL 8 – Premiu: o tabla interactiva, harta 3D a Romaniei si Republicii Moldova, harta fizica si administrativa;
● „Mărul in disciplinele şcolare” (S-au câştigat : aparat foto, microscop,unelte de bricolaj ,excursie);
● „ Prietenii pompierilor” – activitate desfăşurată ȋn colaborare cu ISU Călăraşi - iunie 2015 - LOCUL 4 FAIR PLAY - elevii primind cupe, diplome si medalii
● Concurs de eseuri si desene ,, Ion Vlad ,,-MENTIUNE ,,
● Concurs de desene ,,Anotimpurile ,, Palatul Copiilor Bucuresti
Mentiunea a VI a - Dragnea Catalin
● Diplome de participare la concursurile :
-Ce pot face din capace PET
-Mediul este al tuturor !
Cadrele didactice din școală beneficiază de o bună pregătire profesională, de o bogată experienţă, dar și de pasiune și dăruire, ceea ce le permite organizarea și desfăşurarea unui proces instructiv - educativ de calitate, reflectat în rezultatele de deosebite obţinute de elevii noştri la examenele naţionale şi olimpiadele şcolare.
Activităţile extracurriculare completează conținutul instruirii şi educației şi sunt organizate ȋn funcție de interesele elevilor, având o influență benefică ȋn dezvoltarea copiilor şi un conținut ştiințific, cultural-artistic, umanitar, ecologic, turistic, sportiv, precum şi caracter recreativ.